Parcul National Piatra Craiului

Masivul Leaota se învecinează în partea de nord-vest cu Parcul național Piatra Craiului, iar la est cu Parcul natural Bucegi, principalul rol al sitului fiind acela de coridor ecologic, asigurând migrarea speciilor între cele două mari arii protejate. Lupul și ursul sunt printre speciile ce beneficiază de acest rol al ariei naturale protejate. Habitatele identificate aici sunt: păduri de amestec fag-răşinoase, păduri de molid, păduri aluviale, tufărişuri subalpine, habitate de pajişti, printre care apar frecvent stâncării şi grohotişuri. Diversitatea vegetală este foarte mare, cu un număr de 810 specii, între care câteva specii protejate prin lege sunt: garofiţe de munte, floarea de colţ, bujorul de munte, tisa, zâmbrul etc. Diverse specii de mamifere şi păsări au fost identificate aici, unele dintre cele protejate prin lege fiind ursul brun, râsul, lupul, cocoşul de munte, uliul păsărar etc. Principalele activităţi turistice care pot fi întreprinse în Munţii Leaota sunt drumeţii, ciclism montan, schi de tură, fotografie şi observare faună. Perioada optimă pentru vizitare este primăvara în timpul înfloririi bujorului de munte și toamna când coloritul naturii devine variat. Fiind o arie protejată importantă pentru liniștea faunei, se recomandă accesul numai pe potecile marcate. Câteva trasee străbat Munții Leaota, accesul fiind posibil prin Podu Dâmboviței, Rucăr, Stoenești, Padina, Fundata și Moeciu de Sus. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Situl cuprinde în întregime Munţii Baraolt şi parţial Munţii Bodoc. Pădurile acoperă aproximativ 70% din suprafaţa sitului, iar relieful este caracteristic zonelor cu dealuri înalte. Toate pâraiele de pe teritoriul sitului sunt afluenţi ai Oltului. Aria protejată cuprinde păşuni şi fâneţe care alternează cu păduri seculare de foioase, predominant făgete, oferind un habitat ideal atât pentru păsările răpitoare, cât și pentru barza neagră. Populația de viespar și barză neagră din Munții Bodoc-Baraolt reprezintă 2% din efectivele la nivel național ale acestor două specii. Ale specii de importante ce se regăsesc aici sunt: cristelul de câmp, acvila țipătoare mică, huhurezul mare, ghionoaia sură, muscarul gulerat și muscarul mic. Oferta peisagistică a acestei rezervații este una variată, de la câmpurile întregi de ghiocei situate sub vârful Kőmöge și orhideele prezente în păduri, și până la rocile vulcanice întâlnite din loc în loc sau grotele antropogene care adăpostesc pe timpul iernii multe specii de lilieci. Se mai remarcă în această zonă și izvoarele de ape minerale. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Brașov, în comuna Beclean, în apropiere de drumul județean care leagă localitatea Voila de Cincșor, şi se întinde pe o suprafaţă de 42 hectare. Situl este important pentru prezenţa unui habitat de interes european, constituit din vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu gorun. Pădurea are o structură naturală bine păstrată, cu stejarul şi gorunul ca specii dominante, provenite din sămânţă care se regenerează natural. Unele exemplare au dimensiuni notabile până la 70 de cm în diametru şi înălţimi de până la 25 m. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Podișul Hârtibaciului este a doua arie protejată ca mărime din România, după Rezervația Biosferei Delta Dunării. Este situat în centrul țării, în sudul Transilvaniei, și este delimitat la nord de râul Târnava Mare, iar în sud de râul Olt. Podișul constituie o zonă cu peisaj mozaicat în care modul de gospodărire al terenurilor și al resurselor naturale a generat condiții favorabile pentru numeroase specii de păsări de interes comunitar și național. Unele dintre cele mai importante specii de păsări care trăiesc aici sunt: cristelul de câmp, huhurezul mare, ghionoaia sură, ciocârlia de pădure, sfrânciocul roșiatic. În această zonă cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică și de viespar din România, densitatea cea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Dintre ariile naturale de protecție a păsărilor desemnate la noi în țară, Piemontul Făgăraș se află printre cele mai importante, atât ca suprafață, cât și ca număr de specii ocrotite (25 de specii) și condiții naturale oferite. Acesta se întinde pe suprafața Depresiunii Făgărașului, în perimetrul administrativ al județelor Brașov și Sibiu, pe latura nordică a Munților Făgăraș. Fiind amplasat atât în regiunea alpină, cât și în cea continentală, relieful dominant este cel de deal și de munte. Habitatele specifice sunt variate, cuprinzând pășuni și fânețe, păduri de foioase și de conifere, terenuri arabile, vii și livezi. La nivelul întregii regiuni, flora este bine reprezentată, fiind înregistrate peste 900 de specii de plante, iar diversitatea floristică este evidentă mai ales în fânețele umede (aprox. 450 de specii). Zona de la poalele versantului nordic al Munților Făgăraș oferă o combinație optimă a habitatelor pentru multe specii de păsări importante pe plan mondial, cum ar fi: acvila țipătoare mică, cristelul de câmp, foarte multe specii de ciocănitori, șoimul călător, cocoşul de munte, barza neagră etc. Pentru ocrotirea pe termen lung a acestor specii este foarte importantă conservarea habitatelor în care păsările își construiesc cuibul, își cresc puii și se hrănesc. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Pădurea Bogata îşi trage numele de la pârâul omonim, care o străbate pe zece km. Aglomerează mai multe bogăţii diferite, în afara celor istorice: geologice, fizico-geologice, peisagistice, botanice şi forestiere. Pădurea seculară, transformată în rezervaţie, ocupă zona centrală a Munţilor Perşani, întinzându-se 17 km, de-a lungul apei, şi o arie de 85 km2. Îmbină mai multe specii lemnoase (stejari, fagi şi molizi), la rândul lor un „rai” pentru vânat (mistreţ, urs, râs, cerb, căprior). Fauna măruntă conţine însă şi vulpi, lupi, jderi, dihori, veveriţe etc. În perioada interbelică mai fuseseră încă semnalate pisici sălbatice, viezuri şi jderi. Dintre păsări se întâlneşte cel mai des mierla, sturzul, variante de ciocănitori, piţigoiul, gaiţa, uliul, cucuveaua, huhurezul, ca şi mai rarul cocoş de munte ori ienurca. Nu se cunoaşte exact situaţia vechiului patrimoniu de prepeliţe şi potârnichi. Pe valea Bogăţii există păstrăvi. În timpuri istorice, masivul păduros a dublat bariera Oltului, pentru apărarea Daciei, iar apoi, în Evul Mediu, a fost mereu o probă de curaj pentru toţi negustorii sau călătorii care erau obligaţi să bată drumul dintre Braşov, Rupea şi Sighişoara. Cetele de tâlhari ori hoţii singuratici au încercat mereu vigilenţa şi puterea de reacţie a trecătorilor. Pentru a înlesni trecerea, s-a amenajat în pădure un han pentru a adăposti, dar şi pentru a fi o bază a poterelor. În zilele de astăzi, calea ferată Braşov-Sighişoara, fixată la limita dintre sectorul central şi cel nordic al Perşanilor întâlneşte staţiile Rotbav, Apaţa, Ormeniş, Augustin, Racoş, Mateiaş şi Rupea. La rândul ei, principala şosea, are un parcurs diferit. O altă cale de circulaţie este deservită de către DJ 132, de la Rupea, pe valea Homorodului Mic, prin localităţile Homorod, Mercheaşa, Jimbor. Clima temperată, cu precipitaţii moderate îngăduie practicarea turismului între lunile mai – octombrie. Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Microcanionul este săpat de pârâul Hoghiz care îşi are izvoarele în curmătura dintre Măguricea Mare şi Pleşiţa, pe coasta vestică a Perşanilor. Aria protejată este formată din stânci bazaltice cu un relief aparte, versanţi cu aspect de pereţi verticali abrupţi și secţionaţi, ce se aseamănă cu văile canioanelor, însă la o scară mult mai mică. Peisajul este întregit şi de două cascade, precum şi de o peşteră de mici dimensiuni formată în versantul stâng. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Se află la marginea estică a Podișului Hârtibaciului, la cca 66 km de Brașov, în partea central-nordică a județului. Căi de acces: pe DN 13 Brașov-Sighișoara, până la km 66, în centrul orașului Rupea, de aici se poate urca pe un drum de acces după cca 500 m atingându-se altitudinea de 579 m. Suprafața ivirii de bazalt este de aproape 5 ha, dar împreună cu sedimentele ce acoperă bazaltele, zona tampon se ajunge la un areal de 9 ha. Stânca bazaltică de la Rupea - Punctul cel mai vestic de apariție a bazaltelor din Munții Perșani se găsește izolat în plină zonă de apariție a formațiunilor terțiare ale Bazinului Transilvaniei. Rezervația se află situată pe un relief colinar rezidual (stânca de bazalt), a cărui suprafață se suprapune în rest pe formațiunile sedimentare marginale ale Podișului Hârtibaciului. Bazaltele sunt compacte și nu au produse piroclastice. Surse text și foto: http://www.brasovtourism.eu/; http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Prezenţa vulcanilor noroioşi în Bazinul Transilvaniei este favorizată de prezenţa acumulărilor de gaze şi a apelor de zăcământ şi a depozitelor sedimentare, care servesc ca strat sursă de material pentru vulcanii noroioşi. Pe la mijlocul sec. XX au apărut primele emanaţii de noroi, care au clădit acești vulcani noroioși, un caz geologic extrem de rar. Au fost observați şase astfel de vulcani în perimetrul care constituie situl geologic protejat. Vulcanii Noroioși de la Homorod se manifestă diferit. Doi dintre ei au o activitate sporadică şi cel mai probabil gradul lor de activitate este influenţat de greutatea masei de apă care îi presează. Unul dintre cei mai activi este denumit Homorod 3, acesta având o erupție chiar în infrastructura drumului. Homorod 4 este de tip bazin noroios și este cel mai activ, putând fi văzut bolborosind. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/